Masaj la domiciliul clientului

"Aegroto dum anima est, spes est"(Cat timp bolnavul sufla, mai este speranta)

Masajul este probabil cea mai veche formă de terapie medicală. O oarecare formă a masajului s-a folosit în totdeauna: dacă ne doare undeva, sau simţim amorţeală intr-un muschi din instinct începem să-l mângăim, să-l apăsăm, încercănd să reducem durerea.

În Japonia primele scrieri despre masaj datează cu mii de ani înaintea erei creştine. Masajul constituie o tehnică ideală deredare a sănătăţii şi energiei şi oferă rezultate excelente în combaterea stresului, a tensiunilor , bolilor şi tulburărilor emoţionale.

Medicii egipteni şi perşi au folosit masajul din anul 1500 înainte de Hristos pentru a trata anumiteboli. Aşa ne relatează desenele din mormintele faraonilor, care reprezintă diferite masaje.

Ayurveda –sistemul tradiţional de medicină indiană– punea accent foarte mare pe masajul cu uleiuri aromatice. Utilizate pentru a trata diverse boli. Indienii efectuau frământări pe tot corpul - de la partea superioară a corpului până la picioare. Indienii primii au unit băi cu aburi şi masajul. În timpul masajului în baie pe plite de fier fierbinţi turnau apă, care se evapora şi pătrundea în piele. Când corpul uman era suficient de umed, persoana masată se întindea pe podea, şi doi servitori, câte unul din ambele părţi, strângeau muşchii cu o forţă diferită, apoi se efectua masajul abdomenului şi al pieptului. După ce omul se întorcea şi i se facea masajul pe spate.

Atât în India cât şi în China, masajul se efectua de sacerdoţi. În plus, în aceste ţări au fost create şcoli unde se învăţau tehnicile de masaj.

În China antică în 2500 î.Hr. a existat un sistem terapeutic bazat pe masaj. Acestea se găsesc prezente în tratatul de medicină Nei Chingcare au fost atribuite împăratului Huang Di. În acest tratat de medicină se vorbeşte despre centrii energetici pe care îi foloseşte şi acupunctura.

Grecul Hipocrate „părintele medicinei” scria: „Medicul trebuie să aibă experienţă în multe privinţe, dar fără doar şi poate în privinţa masajului... căci masajul poate întări o încheietură care e prea slăbită şi poate slăbi o încheietură care este prea înţepenită.”

Cu toate ca masajul a existat inca din antichitate abia in anii 1800 s-au dezvoltat tehniciile masajului. Doctorul suedez Per Henrik Ling în sec. 19 a incorporat technici de bază a masajului cu gimnastica medicală.

De aicea provine –incorect–terminologia „masajul suedez”. În Suedia nu se foloseste această terminologie, acolo se cheamă „masaj classic”. Fizioterapia modernă a fost bazată la începuturi pe technicile dezvoltate de doctor Ling.

În anii 60 formele terapeutice naturiste au devenit dominante şi cu acest curent masajul terapeutic a început să fie alternativa naturală pentru a trata diferite probleme ca ex. stressul.

Doar în căteva decenii pe lângă osteopatia, chiropractica şi fizioterapia masajul –sau „bodywork”, o terminologie care se poate traduce ca prelucrarea corpului– şi-a regăsit locul bine meritat între sistemele terapice în lumea occidentală.

scoli s-au deschis, noi technici şi sisteme au fost introduse, din punct de vedere profesional masajul terapeutic a fost reinventat. Masajul suedez, aromaterapia, shiatsu, masajul ţesuturilor profunde, masajul thai, reflexoterapia, sau drenajul limfaticsunt doar căteva exemple tipice dintre serviciile oferite astăzi de maseuri şi maseuze.